Combaterea cancerului este una dintre prioritățile Uniunii Europene. Ziua Mondială de Luptă împotriva cancerului este o inițiativă globală pentru sensibilizarea și intensificarea acțiunilor.

În Uniunea Europeană în 2019 au fost diagnosticați cu cancer circa 3 milioane și 1,4 milioane au murit.Este o a doua cauză a morții, și este principala cauză a deceselor cuprinse între 45-64 de ani. Cancerul poate afecta pe toată lumea,la orice vîrstă nimeni nu este exclus de la această ’’loterie’’.

Instituțiile medicale solicită prevenirea cancerului,depistarea timpurie și acces la îngrijire de calitate pentru toți pacienții.

Cancerul la plămîn,stomac,colon,ficat,col uterin sunt cele mai frecvente cazuri care duc la mortalitate.

Aproximativ 30% dintre cazurile de deces din cauza cancerului au drept cauză un indice crescut al mesei corporale(obezitate,lipsa din alimentație a fructelor și legumelor,consumul de alcool și tutun).

Anual în Republica Moldova sunt înregistrate peste 10000 cazuri noi de cancer.În Republica Moldova este elaborat de Ministerul Sănătății un Program Național de control al cancerului pentru anii 2016-2025 al cărui obiectiv este reducerea mortalității prin cancer.

Cei mai periculoși factori de risc ce contribuie la dezvoltarea cancerului sunt : fumatul,obezitatea,abuzul de alcool,regimul alimentar,lipsa activitații fizice.

Efectuarea testelor regulate de screening pentru depistarea precoce a maladiilor oncologice și adoptarea unui mod sănătos de viață sunt elementele cheie în prevenirea riscului de cancer.Ne propunem depistarea cancerului încă din stadiul incipient,efectuării testelor de screening și stabilirii precoce a diagnosticului pentru a crește șansele de supravețuire ale pacienților.

Majoritatea tipurilor de cancer sunt vulnerabile la tratament.Cel puțin o treime dintre cazurile de cancer pot fi prevenite,iar alte cîteva mii de vieți în Republica Moldova ar pute fi salvate.

Boala este provocată de creșterea necontrolată multificarea celulelor cancerogene,care poate afecta orice parte a corpului.Extinderea poate afecta și zonele apropiate tumorii,dar pot apărea metastaze și în zonele îndepărtate.

Multe forme de cancer pot fi prevenite prin evitarea factorilor de risc.O mare parte a formelor de cancer poate fi tratată chirurgical,prin radioterapie,chimioterapie dacă boala este depistată în fază incipientă.

“Oricine ești ,ai puterea de a reduce impactul cancerului asupra ta,asupra oamenilor pe care îi iubești și asupra lumii.”

Săptămîna europeană de prevenire  cancerului de col uterin a fost lansată iîn 2007 și are scopul de a crește gradul de informare al femeilor asupra cauzelor caancerului de col uterin și de a atrage atenția mijloacelor de prevenire.

La nivel european mortalitatea prin cancer de col uterin a scăzut cu 30% prin programe de prevenire. Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin vaccinare și testare periodică. Aproape fiecare caz de cancer de col uterin poate fi prevenit prin organizarea de programe care să asigure screening pentru cancerul de uterin pentru femeile adulte și vaccinare împotriva Virusului Papiloma Uman la adolescente.

Cancerul de col uterin necesită mulți ani pentru a se dezvolta și trece printr-o serie de stadii precanceroase înainte de a deveni cancer invaziv. Programele eficiente de screening pot preveni pînă la 80% din cazurile de cancer de col uterin.

Stadiile precanceroase nu cauzează nici un simptom și de aceea,acestea pot fi depistate doar prin sceening. Este foarte important ca toate femeile să participe la programe de screening cu regularitate,chiar dacă se simt perfect sănătoase.

Există teste care pot fi utilizare pentru depistarea precoce:

1.Testul Papanicolau identifică celulele precanceroase care se pot transforma în cancer de col uterin.Dacă testul este normal femeile vor fi invitate să revină pentru screening peste 3 ani.

2.Vaccinarea anti HPV.

Cancerul de col uterin nu se dezvoltă în absența uneia infecții persistente cu un tip HPV cu risc scazut. Prin urmare vaccinările care previn aceste infecții vor preveni de asemenea,cancerul de col uterin. Vaccinările sunt extrem de eficiente în prevenirea infecțiilor persistente cu hpv, dacă sunt administrate adolescentelor și femeilor tinere.

PE SCURT DESPRE HIV/SIDA

SIDA este o boala  infectioasa produsa de virusul numit HIV (Virusul Imunodeficientei Umane). Acest virus face parte din familia retrovirusurilor, numite astfel dupa enzima prezenta in aceste virusuri, numita transcriptaza inversa, ce distruge o parte din globulele albe (leucocite), limfocite T4 (sau CD4), care constituie elementele de baza ale apararii organismului impotriva infectiilor.

Distrugerea creata de catre HIV determina o deficienta a sistemului imunitar, iar in aceste conditii organismul devine vulnerabil in fata agentilor patogeni care il pot imbolnavi.

Conform datelor statistice, pe glob, în 2019 trăiau cu HIV 38 de milioane  de persoane, inclusiv 36,2 milioane adulți și 1,8 milioane copii. 

Cazurile noi de infecție cu HIV   s-au redus de la 2,7 milioane în 2000 la 1,7 milioane în 2019, iar decesele determinate de SIDA de la 1,4 milioane la 690 mii.

Au accesat tratamentul antiretroviral 25,3 milioane de persoane care trăiau cu HIV comparativ cu 7,7 milioane în 2010.

În RM la 01.01.2020 au fost înregistrate 13706 cazuri de infecție cu HIV.

Conform unui sondaj sociologic, unii dintre respondenți nici nu cunosc căile prin care se transmite această infecție, motiv de a judeca greșit persoanele infectate. Sociologii spun, că dacă societatea ar fi mai tolerantă față de aceste persoane seropozitive, aceștia ar fi mai sinceri să-și divulge informațiile despre boală, iar viteza de infectare în lume s-ar înjumătăți. Astfel, problema HIV SIDA nu este doar a celor infectați, ci a tuturor", se mai spune în reportaj.

Populația cheie cu nivel ridicat de concentrație epidemica și  care este sub supraveghere și monitorizare permanentă:

persoane utilizatoare de droguri injectabile
lucrători ai sexului
bărbați care fac sex cu bărbați
Etapele de parcurgerii a infecției HIV:

Infectarea- rar pot apărea simptome: febră, dureri de cap, gît, diaree, cu durata de la 12-15 zile și pot sa dispară fără a fi tratate;

Perioada asimptomatică- organismul începe să producă anticorpi în cantități mari, 10-12 zile de la infectare  și este distrusă o mare parte din viruși, iata de ce simptomele pot sa dispară pe neașteptate;

Apariția simptomelor-  după infectarea cu HIV, infecția se dezvoltă de la 2-15 ani, perioadă în care persoana se simte perfect sănătoasă. Pe parcursul acestei perioade apar diferite simptome ca: febra, marirea ganglionilor limfatici, transpitații nocturne, tuse, oboseală, scăderea bruscă a greutății;

Boala SIDA- stadiul final al infecției, distrugerea sistemului imunitar

      Principalele căi de transmitere a virusului HIV:

Contactul sexual neprotejat (vaginal, anal sau oral) prin intermediul secretiilor genitale ale partenerilor.
Utilizarea necorespunzatoare a echipamentelor si a procedurilor medicale:
     folosirea de ace si/sau seringi nesterile/ instrument medical ce    

     produce sangerarea sau alte obiecte taioase,transfuzii sau alte   

     produse biologice necontrolate pentru HIV.

Virusul HIV se poate transmite de la mama la fat in timpul nasterii sau dupa nastere prin alaptare.
Acțiuni, care nu sînt periculoase și nu prezintă infectarea cu virusul HIV.

Atingerea, strîngerea mâinii
Purtarea îmbrăcămintei, care aparține unei persoane cu HIV
Locuirea în aceeași cameră cu o persoană infectată cu HIV
Grija de un copil al cărui părinte este infectat cu HIV
Înotul în același bazin cu o persoană seropozitivă
Călătoria în același mijloc de transport cu persoane HIV pozitive
Strănutul și tusea unei persoane seropozitive
Utilizarea în comun a acelorași tacâmuri
Înțepătura de țînțar
Acordarea primului ajutor, dacă nu are contact direct cu sângele
Folosirea aceluiași WC
Masturbarea
Fanteziile erotice, discuțiile
Metode de prevenire a transmiterii sexuale a infecției HIV:

Abstinența, amânarea debutului sexual
Practicile sexuale nonpenetrante, adică mângâierile, atingerile intime..
Întreținerea relațiilor sexuale cu o singură persoană
Practicarea sexului protejat cu utilizarea corectă și  permanentă a prezervativului (protecție HIV/SIDA, ITS, sarcina nedorită)
Este bine să vă informați și să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră!

Diabetul este o boală cronică care apare atunci când pancreasul nu mai este capabil să producă insulină sau când organismul nu are capacitatea de a utiliza insulina pe care o produce și nivelul glucozei («zahărului») din sânge (glicemia) creşte peste normal.

Există trei tipuri principale de diabet:

Diabetul de tip 1 este numit diabet cu debut juvenil. De obicei este cauzat de o reacție autoimună în care sistemul de apărare al organismului atacă celulele care produc insulină. Persoanele cu diabet zaharat tip 1 produc foarte puțină insulină sau insuficientă. Boala poate afecta persoane de orice vârstă, dar de obicei se dezvoltă la copii sau adulți tineri.

Diabetul de tip 2 obișnuit să fie numit diabet non-insulino-dependent sau diabet cu debut la adulți reprezintă cel puțin 90% din toate cazurile de diabet. Se caracterizează prin rezistență la insulină și deficiență relativă de insulină, care pot fi prezente unul sau ambele în momentul diagnosticării diabetului.

Diabetul gestațional este o formă de diabet care constă în nivelul ridicat de glucoză în sânge în timpul sarcinii.

Semne și simptome

De multe ori, diabetul zaharat nu este depistat din fază incipientă, din cauza lipsei simptomelor. Creșterea nivelului de glucoză din sânge are loc lent, astfel că nu determină manifestări decât după un timp. Printre simptomele diabetului zaharat se numără:

sete;

urinare în cantitate mai mare decât de obicei (poliurie);

apetit culinar ridicat (polifagie);

oboseală.

În timp, odată cu evoluția bolii, simptomele se pot extinde și la nivelul altor sisteme, organe sau părți ale corpului:

vedere încețoșată;

furnicături sau amorțeală a membrelor;

infecții ale pielii;

infecții ale tractului urinar.

Factorii de risc:

Istoricul familial

Excesul ponderal

Hipertensiunea

Istoricul de diabet gestațional

Vîrsta

Măsurile de prevenire și profilaxie a diabetului

Măsurile de profilaxie a diabetului sunt direcționate spre 2 obiective principale: reducerea factorilor de risc și evitarea declanșării bolii, și alt obiectiv - evitarea complicaţiilor bolii și a decesului prematur (profilaxia primară și secundară).

Gestionarea diabetului

Diabetul este o boală cronică, progresivă, dar persoanele cu diabet pot trăi o viață lungă și sănătoasă cu un bun management al diabetului. Aceasta include gestionarea nu numai a glicemiei, dar și a factorilor de risc pentru complicații, cum ar fi tensiunea arterială ridicată și nivelul colesterolului ridicat. Acestea pot fi gestionate cu o alimentație sănătoasă, activitate fizică regulată și utilizarea corectă a medicamentelor, așa cum este prescris de un medic. Persoanele cu diabet necesită acces la asistență medicală regulată și organizată, oferită de o echipă de specialiști calificați.

Prevenirea complicațiilor asociate diabetului:

1.   Verificați periodic nivelul glicemiei

2.  Stabiliți-vă un plan de viață sănătoasa:

3.Aveti grija de greutatea dvs.

4. Controlați-vă periodic tensiunea arteriala si nivelul grăsimilor din sânge

5.Consultati-va periodic medicul  diabetolog si cardiolog

 Ce trebuie să cunoști despre COVID-19 dacă ai diabet zaharat

Persoanele cu diabet zaharat sunt mai predispuse la infectarea de COVID-19?

Persoanele cu diabet zaharat sunt mai predispuse la îmbolnăvirea gravă de  COVID-19 comparativ cu cele care nu au diabet

Cu regret, persoanele cu diabet zaharat care se îmbolnăvesc de COVID-19 au un risc mai mare de deces comparativ cu cele fără diabet.

Dacă sufăr de diabet zaharat, ce trebuie să fac pentru a evita îmbolnăvirea de COVID-19?
- Spălați-vă frecvent pe mâini, evitați atingerea feței cu mâinile;

Evitați contactul cu persoanele bolnave;

Evitați vizitele familiei și a prietenilor care ar putea fi bolnavi;

Stați întotdeauna la o distanță de cel puțin 3 metri de la orice altă persoană atunci când sunteți în afara casei;

Minimizați și, dacă este posibil, evitați complet să mergeți în locurile aglomerate, precum magazinele, supermarketurile, farmaciile ș.a. Când este posibil, apelați la un prieten sau la o rudă care este sănătoasă să vă aprovizioneze cu cele necesare;

Purtați  mască de protecție atunci când trebuie să plecați în zone aglomerate.

3. Ce ar trebui să fac dacă nu mă simt bine?

Ar trebui să apelați imediat la medic;

 4. Trebuie să cunosc ceva în plus despre medicamentele pe care le administrez zilnic, în contextul  pandemiei COVID-19?

Nu începeți și nu stopați administrarea a nici unui medicament fără a vă consulta cu medicul Dumneavoastră;

Cel mai important lucru e să administrați medicamentele prescrise în mod regulat și să vă mențineți glicemia  sub control;

Asigurați-vă că nu rămâneți fără medicamentul Dumneavoastră;

La moment nu există dovezi care să ateste că medicamentele pe care le administrați zilnic trebuie oprite dacă vă infectați de COVID-19.

Găsiți lucruri care vă ajută să vă relaxați, cum ar fi lectura, muzica sau mersul pe jos. Dacă simptomele devin prea grave, sau dacă experimentați o stare de anxietate sau depresie, apelați pentru ajutor: sunați prietenii, membrii familiei sau medicul Dumneavoastră.

Aveți grijă de sănătatea Dvs.!

Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia din noi să avem grijă de cei care sunt copleșiți emoțional, să nu fim indiferenți și să-i încurajăm să solicite ajutor și  să-și povestească povestea în felul lor și în propriul lor ritm. Un cuvânt de susținere și ascultare într-o manieră fără judecată poate preveni faptele necugetate.

        În Republica Moldova se sinucid circa 500 de persoane în fiecare an. Zilnic un om din țara noastră încearcă să pună capăt vieții sale, dar este salvat. Fie că au probleme reale sau doar emoționale, acești oameni caută soluții, iar dacă nu le găsesc - recurg la suicid.

       Sinuciderea este o reacție tragică la situații de viață percepute stresante și presupune recurgerea la un comportament de autoanihilare ca soluție la o problemă subiectivă cu care se confruntă o persoană la un moment dat. Actul de suicid concentrează în el un univers de sentimente umane de la frustrare, gelozie, ură, lezarea demnităţii, pasiune morbidă și până la violenţă proiectată împotriva propriului eu.

       Sinuciderea este o boală asociată, la rândul ei, cu afecțiuni psihice precum depresia, schizofrenia, tulburarea bipolară, dependența de alcool și alte substanțe.

Există o diversitate a formelor de suicid, dintre care amintim:

Sinuciderea maniacală – se datorează halucinaţiilor sau concepţiilor delirante. Bolnavul se omoară pentru a scăpa de un pericol sau de o rușine imaginară. Halucinaţia apare brusc, la fel și tentativa de sinucidere, iar dacă în clipa următoare încercarea a eșuat, ea nu mai este reluată, cel puţin pentru moment.

Sinuciderea melancolică – este legată de o stare generală exagerată de depresie și tristeţe, care-l determină pe bolnav să nu mai aprecieze relaţiile sale cu oamenii și lucrurile din jur. Viaţa este văzută în negru și i se pare plictisitoare și dureroasă. Acești bolnavi sunt foarte perseverenţi în ţelul urmărit.

Sinuciderea obsesivă – nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzată doar de ideea fixă de a muri.

Sinuciderea impulsivă sau automată – este la fel de nemotivată ca și cea obsesivă, dar ea apare brusc și bolnavul nu-i poate rezista.

Sinuciderea altruistă este un tip de sinucidere contrastant cu precedentul și provine din faptul că societatea ţine omul prea dependent de ea. Termenul “altruism” exprimă starea în care Eul nu-și aparţine deloc sie însuși, în care se confundă cu altceva din exteriorul său.

Ce-i determină pe oameni să-și pună capăt zilelor și cum ajung la această acțiune?

   Sinuciderea nu este un lucru ce se întâmplă peste noapte. Există mai multe faze de suicid, din punct de vedere al științei se numesc astfel: suicidația sau faza de incubație, e momentul când apare idea; suicidacția – faza de trecere de la idee la decizie, când persoana este hotărâtă să acționeze și ultima fază este traumatizarea – când persoana pune în practică modalitățile autodistructive. Unii aleg intoxicația cu medicamente, sau alte substanțe (caracteristice mai mult pentru femei), alții strangulare, aruncarea de la înălțime, traume fizice (caracteristice bărbaților). În cazul suicidului reușit, persoana a avut cel puțin o tentativă anterior.

Semnele care prevestesc cel mai adesea suicidul sunt:

Discuţiile și afirmațiile despre sinucidere – „o să mă omor”, “ îmi doresc să mor”, “îmi doresc să nu mă fi născut”, “nu voi mai fi o problemă mult timp” sau “ dacă mi se întâmplă ceva, vreau să ştii că…”;

Obţinerea mijloacelor pentru a se sinucide – cumpărarea unui pistol sau stocarea medicamentelor;

Retragerea din viaţa socială şi dorinţa de a fi lăsat singur;

Pierderea interesului pentru activităţile zilnice;

Neglijarea aspectului personal;

Pierderea interesului faţă de muncă, şcoală sau societate;

Schimbările de dispoziţie – spre exemplu, senzația de euforie într-o zi şi descurajare accentuată în ziua următoare;

Preocuparea faţă de moarte sau violenţă;

Sentimentul că este într-o situaţie fără scăpare sau fără speranţă;

Creşterea consumului de alcool sau droguri;

Modificarea rutinei zilnice, inclusiv obiceiurile legate de alimentaţie sau somn;

Persoana face lucruri riscante sau autodistructive, precum consumul de droguri sau conducerea nesăbuită a maşinii;

Oferirea lucrurilor personale sau rezolvarea problemelor legate de serviciu atunci când nu există niciun motiv pentru care aceste lucruri să fie făcute;

Persoana îşi ia rămas bun ca şi cum este ultima dată când vede persoanele respective;

       Problemele cu care se confruntă o persoană pot fi interpretate ca depășind propriile resurse de a le face față. Astfel, suicidul apare ca reacție la lipsa perspectivei unei schimbări sau la încercările eșuate de a rezolva problema (sau care sunt percepute ca eșecuri).

Există o serie de factori de vulnerabilitate care pot predispune o persoană la suicid:

Factori socio-economici – șomaj, faliment, pierderea statutului, tendința de marginalizare, excluderea dintr-un grup etc.

Factori somatici – rată crescută în fazele finale ale unor boli incurabile (infecția cu HIV, durerile cornice,Covid-19;

Factori ereditari – ereditatea are o influență între 30-50% în cazul sinuciderilor, deși este incert dacă genetica își aduce aportul la tulburările psihice care stau la baza actului sau la sinuciderea în sine (o rudă de gradul I care s-a sinucis crește cu până la șase ori probabilitatea unei persoane de a se sinucide);

Factori psihologici – depresia, tulburarea bipolară, alcoolismul sau abuzul de substanțe, schizofrenia, tulburările de personalitate, tulburările de anxietate, tulburările de stres post-traumatic și delirul.

       Pentru persoanele cu tentative de suicid sunt importante cuvintele și acțiunile altora. Deseori ei descriu că nu doreau să moară, ci vroiau ca cineva să intervină și să-i oprească. Mulți spun că au căutat în mod activ pe cineva care să le simtă disperarea și să-i întrebe dacă sunt în regulă. O susținere din partea unui membru apropiat al familiei, al unui prieten sau chiar al unui om absolut străin, poate opri tragedia, poate schimba cursul vieții persoanei vulnerabile deci  „Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului”