Săptămâna Mondială a Alăptării 1-7 august 2020 cu genericul „Susținem părinții, facilităm alăptarea”

Săptămâna Mondială a Alăptării  (SMA) este celebrată în fiecare an în perioada 1-7 august în mai mult de 175 de ţări ale lumi, pentru a încuraja alăptarea şi pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a copiilor din întreaga lume. 

Sloganul și tema SMA din anul curent este: „Susținem părinții, facilităm alăptarea”, scopul fiind, mobilizarea globală pentru susținerea și promovarea alăptatului ca un factor cheie pentru asigurarea sănătății și bunăstării populației pe tot parcursul vieții.

Alăptarea este cea mai bună modalitate de a oferi nou născuţilor hrana necesară pentru creştere şi dezvoltare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă a copilului până la 6 luni şi continuarea alăptării cu introducerea treptată a alimentaţiei complimentare până la doi ani şi mai mult.

inițierea precoce a alăptării în termen de o oră de la naștere;
alăptarea exclusivă pentru primele 6 luni de viață;
alăptarea ar trebui să fie "la cerere" 
Mamele și familiile trebuie să fie sprijinite în alăptarea optimă a copiilor. Acțiunile care ajută la protejarea, promovarea și susținerea alăptării includ:

Adoptarea unor politici precum "Convenția privind protecția maternității" a Organizației Internaționale a Muncii și "Recomandarea nr. 191" , care completează "Convenția" sugerând o durată mai mare a concediului pentru îngrijirea copilului;
Adoptarea "Codului internațional de comercializare a înlocuitorilor de lapte matern" și a rezoluțiilor relevante ale Adunării Mondiale a Sănătății;
Punerea în aplicare a celor "Zece pași pentru alăptarea reușită" specificată în Inițiativa spitalelor pentru copii, inclusiv:
Contactul piele-piele între mamă și copil imediat după naștere și inițierea alăptării în prima oră de viață;
Alăptarea la cerere (adică, ori de câte ori copilul dorește, zi și noapte);
Alăptarea exclusivă - fără a oferi copiilor alimente sau băuturi suplimentare, chiar apă, cu excepția cazului în care este necesar din punct de vedere medical;
Furnizarea de servicii de sănătate de susținere cu consiliere pentru alăptarea copilului în timpul tuturor contactelor cu îngrijitorii/părinții copiilor (în timpul vizitelor pentru examinări antenatale și postnatale, vizitelor în caz de boală sau pentru imunizare, etc.).
Implicarea comunității, inclusiv grupuri de sprijin pentru mame cu activități de promovare și educație pentru sănătate în comunitate.
OMS recomandă tuturor persoanelor care trăiesc cu HIV, inclusiv femeilor însărcinate și mamelor care-și alăptează copii – să primească tratament ARV şi să urmeze recomandările pentru alimentaţia sugarilor.

      În contextul promovării alăptării și reducerea bolilor condiționate de nutriția copilului, Organizația Mondială a Sănătății și statele membre au aprobat obiectivele globale pentru îmbunătățirea nutriției materne, a sugarilor și copiilor mici, și se angajează să monitorizeze progresul. Obiectivele sunt vitale pentru identificarea domeniilor prioritare de acțiune și catalizarea schimbărilor globale.
Obiectivul global este: ”Creșterea ratei alăptării exclusive în primele 6 luni la cel puțin 50%”
Pentru realizarea obiective menționate este necesar de efortul consolidat al tuturor membrilor societății. Organizația Mondială a Sănătății recomandă țărilor implementarea acțiunilor de promovarea, susținere și încurajare a femeilor, pentru a spori rata de alăptare.

Sfaturi pentru mamele care alăptează:

Alăptatul trebuie pregătit încă de la începutul sarcinii. Astfel, în primele luni de sarcină este de preferat renunţarea la sutien. Sânii trebuie spălaţi zilnic cu apă, fără săpun.
În ultimele săptămâni de sarcină, laptele este deja format, şi este nevoie de stimularea zilnică a mamelonului, pentru a stimula canalele galactofore.
Pentru o secreţie lactată optimă, mama trebuie să fie relaxată, să aibă un climat familial adecvat, să dorească să alăpteze.
După naştere copilul trebuie pus la sânul mamei cât mai repede posibil, chiar în primele 30 de minute, cel târziu la 4-6 ore.
Între alăptări nu se dă nici ceai, nici alt fel de lapte. Se evită şi folosirea suzetei;
NU se stabilesc ore fixe pentru alăptat. Acesta trebuie să fie iniţiat LA CERERE! În prima lună se formează un program conform personalităţii copilului dumneavoastră;
 La fiecare alăptare trebuie să fie alternarea din ambii sâni. Se suge dintr-un sân până se goleşte, apoi se trece la celălalt sân până se satură copilul. La suptul următor, se începe cu al doilea sân, în care a rămas lapte;
În timpul alăptării, greutatea sânilor creşte prin lapte, de aceea se recomandă purtarea unor sutiene mai largi, cu bretele neelastice, pentru evitarea întinderii sânilor;
Sânii se spală numai cu apă fiartă şi răcită. Săpunul, antisepticele şi alcoolul sunt interzise;
Alimentaţia mamei trebuie să fie una echilibrată cantitativ şi calitativ cu un plus caloric de 500 kcal/zi faţă de raţia obişnuită a mamei;
 Nu se recomandă diete de slăbire. Alimente care trebuie evitate în timpul alăptării, deoarece dau alergii, sunt: căpşunile, pepenele galben, fragii. Alimente care nu se consumă în cantităţi mari, deoarece dau un miros şi un gust neplăcut laptelui de mamă sunt: conopida, fasolea, usturoiul. Alimente dăunătoare: prăjeli, conservanţi, afumături, mezeluri, băuturi acide sau foarte dulci, excesul de sare;
Majoritatea medicamentelor luate de mama care alăptează trec în laptele matern în cantităţi foarte mici - aproximativ 1% din doza administrată, deci în marea majoritate a cazurilor, mamele nu trebuie să întrerupă alăptarea pentru a-şi lua medicaţia;
 Se interzic categoric fumatul, consumul de alcool şi cofeină, deoarece eliminate prin lapte în cantităţi mari au efecte nocive asupra sănătății copilului.
10 beneficii ale alimentației la sân pentru copil

Asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată.
Protejează copilul de infecţii microbiene, virotice şi fungice şi reduce severitatea desfăşurării lor.
Este uşor digerabil, are temperatură optimă, este steril.
Reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei la prematuri.
Reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi tip II (mai ales alăptarea exclusivă timp de 6 luni).
Reduce riscul obezităţii şi al hipercolesterolemiei,  previne malnutriţia, reduce riscul anemiei feriprive.
Reduce riscul dezvoltării limfomului, leucemiei, bolii Hodgkin, ale bolilor intestinale cronice (boala Crohn, colita ulceroasă, celiachie) în copilărie şi a bolilor cardio-vasculare din perioada de adult.
Reduce riscul morţii subite, al alergiei şi al astmului bronşic dacă alăptarea durează cel puţin 4 luni.
Favorizează dezvoltarea muşchilor feţei, a dentiţiei şi a vorbirii, asigură o dezvoltare cerebrală, cognitivă şi vizuală optimă.
Interdependenţa reciprocă prin alăptare, a mamei şi copilului, fundamentează legătura mamă - copil şi reduce tulburările emoţionale şi de adaptare a copilului în adolescenţă.

Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a ficatului, care constă în distrugerea celulelor hepatice și care poate duce în timp la apariția cirozei sau a cancerului hepatic. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că hepatita virală afectează 400 de milioane de persoane la nivel global și, având în vedere dimensiunea epidemiei, oricine și oricând poate fi în pericol. În același timp, se estimează că aproximativ 95% dintre persoanele cu hepatită nu sunt conștiente de infecția lor. Prin realizarea testării la marcheri hepatitelor virale, persoana infectată poate fi diagnosticată. Vicedirectorul de la Centrul Național de Sănătate Publică (CNSP), pe domeniul prevenirea şi controlul bolilor transmisibile, Nicolae Furtună, a relatat pentru Suntparinte.md că hepatitele virale sunt de mai multe tipuri (A, B, C, D, E, F, G), fiecare cu specific aparte. Cele mai întâlnite simptome ale hepatitei virale sunt: oboseală; anxietate; senzație de greutate; dureri în abdomen în partea dreaptă; pierderea poftei de mâncare; îngălbenirea sclerei (partea albă a ochiului) și a pielii; greață și vomă; urină brună etc. Mâinile murdare – o cale de transmitere a hepatitei A  Pentru hepatitele virale A și E, mecanismul de transmitere este fecal-oral: prin intermediul mâinilor murdare, al alimentelor și apei contaminate. Hepatita A mai este numită boala „mâinilor murdare”. În prezent sunt recunoscute cel puțin 3 căi de transmitere: hidrică (prin apa contaminată), habituală (prin veselă, jucării sau obiecte individuale) și alimentară (fructe și legume nespălate). „Hepatita A nu se cronicizează, este o boală a copilăriei, deși observăm că în ultimul timp această boală este întâlnită inclusiv la adolescenți și adulții tineri. Virusul hepatitei A nu provoacă cronicizare, adică evoluează cu vindecare completă. Persoanele care au avut hepatită virală A nu vor mai contracta virusul a doua oară”, a menționat Nicolae Furtună. În cazul hepatitelor virale B, C, D, F și G, mecanismul de transmitere este de tip parenteral (contactul cu fluidele biologice infectate – sângele, lichidul seminal, lichidul vaginal etc.). Hepatita B se transmite în urma contactului cu sânge sau fluide provenind de la o persoană bolnavă, precum și de la mamă la copil în momentul nașterii. Hepatita C se transmite, în principal, prin contactul cu sângele infestat și, în cazuri foarte rare, prin contact sexual sau la naștere.

Hepatitele virale A și E pot fi prevenite prin: respectarea igienei personale (spălarea mâinilor înainte de luarea mesei și după folosirea WC-ului); consumul de apă din surse sigure. Dacă nu cunoașteți despre calitatea apei, fierbeți apa înainte de a o consuma sau folosi la prepararea bucatelor. Se recomandă, de asemenea, folosirea apei îmbuteliate; păstrarea curățeniei în gospodărie, spălarea și dezinfectarea jucăriilor, curățarea și dezinfectarea fântânilor; folosirea individuală a obiectelor de igienă personală; vaccinarea contra hepatitei virale A (vaccinul este administrat opțional și după indicațiile epidemiologice). Hepatitele virale B, C, D și G pot fi prevenite prin: imunizarea împotriva hepatitei B (vaccinarea este accesibilă, gratuită și inclusă în Programul Național de Imunizări; copiii sunt vaccinați în primele 24 de ore, la 2 luni, 4 luni și 6 luni); reducerea riscului transmiterii sexuale (prin abstinenţă, fidelitate unui singur partener şi sex protejat); vigilenţă în timpul efectuării manichiurii, pedichiurii, tatuajului, piercing-ului. Astăzi este marcată Ziua Mondială a Hepatitei.

 În acest an, genericul evenimentului este „Testează, Tratează Hepatita”. 

,,Ambrozia – floarea pustiului,

care trebuie stârpită”.

Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul ţării noastre, fiind extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice. În Moldova, ambrozia este răspândită în aproape toate zonele (cu excepția zonei dealurilor înalte și a zonei montane), preferând solurile nisipoase, mai puțin fertile, ușor alcaline. Crește spontan pe terenurile lăsate pârloagă, în principal de-a lungul căilor ferate, a drumurilor , pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, dar și în grădini și parcuri neîngrijite  pe șantierele de construcții , în zone unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale şi de florea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.  Când elimină polenul și devine periculoasă pentru sănătatea omului ? Buruiana ambrozia produce mari cantități de polen începând de la mijlocul lunii iulie, în funcție de condițiile pedoclimatice și se încheie spre finalul lunii septembrie. În verile călduroase, polenul este răspândit de vânt la distanțe foarte mari, cu precădere în verile secetoase.

 Cum devine o persoană sensibilă la polenul de ambrozia ?

 Ambrozia produce o cantitate mare de polen, iar acesta conține multiple fragmente extrem de alergizante. Este suficientă o concentrație de polen în aer de sub 30 grăunciori de polen/m3 pentru a induce o reacție alergică. Persoanele foarte sensibile pot fi afectate chiar de 1-2 grăuncioare polen/m3 . În mod uzual, alergiile la polen sunt cauzate de expunerea la polenul de ambrozia pe parcursul mai multor ani (3-4 ani), astfel că simptomele de rinită alergică apar la copii cu vârsta de cel puțin 4-5 ani. Sunt cazuri când, vârsta de apariție a simptomelor a coborât sub 1 an, existând chiar și copii de 6 luni care prezintă rinită alergică indusă de polenul de ambrozia. Se evidențiază astfel gravitatea extremă generată de alergia la ambrozia, care afectează sănătatea unei largi categorii populaționale, care include și copii cu vârsta de sub 1 an.

Cum se manifestă alergia la ambrozia ?

 Sensibilizarea alergică la polenul de ambrozia se manifestă clinic cel mai frecvent ca rinoconjunctivită și astm, dar pot apărea și simptome cutanate, inclusiv urticarie și angioedem, putându-se ajunge la manifestări similare celor din șocul anafilactic. Simptomele rinoconjunctivitei alergice sunt: strănut, prurit nazal, obstrucţie nazală, secreţii nazale apoase, prurit ocular, congestie oculară, lăcrimare, iar ale astmului episoade de tuse, dificultate în respiraţie sau wheezing. Simptomele cutanate includ leziuni de urticarie, care sunt papule pruriginoase, și edem dureros al țesuturilor profunde, care afectează mai frecvent zonele periorală, periorbitală, limba, zona genitală, și extremitățile. Șocul anafilactic este cea mai severă formă de reacție alergică, cu debut brusc, neașteptat, și tablou clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil. Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală. Este important de menționat faptul că între creșterea concentrației de polen și apariția simptomelor există o fereastră de oportunitate de aproximativ 2 săptămâni, în care se poate începe tratamentul simptomatic al alergiei, ceea ce va duce la ameliorarea semnificativă a calității vieții pacienților. Astfel cu o investiție minimă în aparatură pentru monitorizare aerobiologică, putem alerta eficient populația cu privire la prezența polenului în aer.

  Cum se poate trata alergia la ambrozia ?

Abordarea terapeutică este complexă și trebuie să includă:

 · Evitarea expunerii la polen, care poate ameliora simptomele rinoconjunctivitei alergice. Expunerea la polen poate fi redusă prin utilizarea aparatelor de aer condiționat cu filtre, prin închiderea ferestrelor în timpul zilei și prin diminuarea timpului petrecut în aer liber în cursul sezonului polinic.

· Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice induse de ambrozia, care este stabilit de medicul alergolog.

 · Imunoterapia alergen-specifică (AIT), care este singurul tratament care modifică cursul bolii, deoarece interferează cu mecanismele imunologice patologice care duc la dezvoltarea alergiei. AIT este benefică atât pentru tratamentul rinoconjunctivitei alergice sezoniere induse de polenuri și al celei persistente/perene induse de acarienii din praful de casă, la adulți și la copii - în scopul controlului simptomelor și prevenției dezvoltării astmului și/sau a altor sensibilizări, cât și pentru tratamentul astmului cu componentă alergică semnificativă - în scopul controlului simptomelor, al reducerii farmacoterapiei (în special a corticoterapiei) și al exacerbărilor.

Cum poate fi combătută/distrusă buruiana ambrozia ?

 În majoritatea cazurilor buruiana este răspândită și ocupă spații/vetre compacte. Ca urmare, cele mai bune rezultate se pot obține prin cosirea manuală a acestor vetre sau prin folosirea diferitelor echipamente mecanice de tuns iarba, în special pe alineamentele căilor ferate, a drumurilor și pe marginea parcelelor. Atunci când buruiana este răspândită în interiorul tarlalelor/solelor agricole, în special în interiorul unor crovuri, stufărișuri, denivelări etc., distrugerea se poate face prin aplicarea unor lucrări de discuit, grăpat sau prin folosirea unor cositori mecanice. Când buruiana este răspândită pe suprafețe mai mari se pot aplica erbicide, după caz, începând de primăvara devreme când buruiana are 10 - 15 cm și poate fi recunoscută cu ușurință.

Sângele este singurul medicament din lume care nu se găseste în farmacii. El poate fi dăruit doar prin bunavoință semenilor noștri, dispuși să doneze sânge voluntar. Este un gest simplu, care poate salva viața unui om.

Lansarea Zilei Mondiale a Donatorului de Sânge a avut loc în data de 14 iunie 2004, în Johannesburg, Africa de Sud. Ziua Mondială a Donatorului de Sânge se bazează pe un succes înregistrat în anul 2000, odată cu sărbătorirea Zilei Mondiale a Sănătăţii ce a avut ca temă "Sângele salvează vieţi”. Entuziasmul şi energia cu care această zi a fost sărbătorită a fost un răspuns puternic şi pozitiv la adresa a milioane de oameni care donează sânge în fiecare an.

În acest an, pe parcursul lunii iunie, Ziua Mondială a Donatorilor de Sânge va fi din nou sărbătorită în întreaga lume. Prin urmare, în această zi, exprimăm recunoștința față de cei care donează sânge în mod voluntar și gratuit pentru a salva vieți și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la necesitatea donărilor sistematice de sânge, pentru a asigura toate necesitățile instituțiilor medicale cu produse sanguine sigure.

Transfuzia de sânge/componente sanguine/ permite de a salva milioane de vieți omenești în fiecare an. Sângele și produsele din sânge sunt necesare pentru tratamentul adecvat al femeilor în sarcină sau nașterea cărora este complicată cu hemoragie masivă; copiilor cu anemii severe care s-au dezvoltat pe fondalul malariei sau malnutriției; pacienților cu afecțiuni ale sângelui și ale măduvei osoase, victimelor accidentelor, în situații de urgență, precum și pacienților supuși unor intervenții chirurgicale complexe. Anual în Republica Moldova circa 20 mii de pacienți beneficiază de peste 105 mii transfuzii de componente sanguine sigure.

  Cu siguranță conștientizăm că rezervele de sânge sunt necesare în permanenţă pentru a substitui necesarul şi a asigura continuu pacienţii cu concentratul de trombocite, sau eritrocite atît de necesare în hemoragiile de sânge. Daca donatorii eligibili ar dona sânge periodic, de patru ori pe an, necesarul unitatilor de sânge ar fi acoperit, iar problema insuficienței produselor din sânge ar fi de domeniul trecutului. Salvarea acestor pacienți se datorează celor donatori care şi-au oferit sângele său din toată inima, fără a pretinde la nici o recompensă. Donatorii voluntari şi neremuneraţi sunt persoanele care donează sânge din proprie voinţă, fără să primească bani sau alte stimulente. Cercetări din întreaga lume arată că prevalenţa oricăror maladii ce se transmit prin sânge este cea mai mică la acei donatori care donează voluntar din motive pur altruiste. Ca şi întreaga comunitate internaţională susţinem că cheia pentru o transfuzie inofensivă sunt donatorii voluntari şi neremuneraţi, luînd în considerație ca până în anul 2020 s-a asigurat că toate donările de sânge au fost voluntare şi neremunerate. Acest obiectiv poate fi atins numai în parteneriat cu societatea. Donarea de sânge este o procedură sigură și benefica pentru sănătate. Studii recente au demonstrat că donarea de sânge reduce cu 30 la sută riscurile aparitiei bolilor cardiovasculare prin scăderea tensiunii arteriale, iar donatorii de sânge traiesc mai mult decat media populatiei. În plus, se face gratuit un mini set de analize, inclusiv se masoară tensiunea arterială, ritmul cardiac, temperatura corpului si nivelul de hemoglobină. Important de știut pentru cei ce se pregătesc a fi donatori de sânge și componente sanguine., că donarea de sânge este un procedeu sigur si nu exista nici un motiv pentru a ne fi teamă de vrio boală transmisibilă. Înainte de donarea sângelui e necesar de ținut cont de urmâtoarele sfaturi pentru ca experiența de donator să fie cât mai placută și mai sigură posibil:

· asigurați-vă ca organismul conține un nivel normal de hemoglobină;

· odihniți-vă bine în noaptea precedentă donării;

 · folosiți multe lichide înainte de a dona pentru a compensa fluidele pierdute;

· e important să vă alimentați sănătos, evitând alimentele grase precum hamburgerii, cartofii prăjiți, etc.

 Testele ce se fac asupra sângelui donat pot fi influențate de grăsimile care apar în sânge pentru cîteva ore după ingerarea de alimente grase.

· evitați consumul băuturilor ce conțin cofeinî, pentru că acestea deshidrateazî organizmul.

 · mâncați cu 2-3 ore înainte de momentul donării. Nu este o idee bună să vii să donezi sânge pe stomacul gol. Astfel vei menține stabil nivelul glucidelor din sânge și te vei simți bine dupa ce vei dona sânge.

 · Îmbrăcați-vă cu o haină ale cărei mâneci ușor asigură accesul la locul de venepuncție. După donarea de sânge donatorul va asigura o hidratare suficientă si să consume alimente bogate în fier timp de una pîna la doua zile. Ce ar trebui să știe o persoană dacă dorește sa doneze sânge? Daca o persoană dorește să doneze sânge trebuie în primul rînd să dorească să facă o faptă bună apoi să urmeze niște pași obligatorii:

Va fi verificat daca este eligibil sa doneze sânge Se permite de a dona sânge dacă persoana este sănătoasă, nu suferă de nici o boala. Va evita să doneze sânge daca are semne de răceală sau dureri temporare la stomac.

Vîrsta cuprinsă între 18-60 ani ;

Greutate corporală minimă 50 kg ;

Tensiunea arterială: valoarea maximă nu depăşeşte 160 mmHg, iar valoarea minimă 100 mmHg;

Valoarea hemoglobinei nu este mai joasă de 120g/l pentru femei si nu mai puţin de 130 pentru bărbaţi;

Nu suferă de boli cronice și acute de piele, sechele pulmonare, operaţie de ulcer, tendinţă de sîngerare anormală, şi alte;

Procedeul de donare de sânge este foarte simplu si folositor!

Prin o singură donare de sânge donezi doar 13% din sângele tău dăruind 100% viață la cel puțin 3 oameni!