PE SCURT DESPRE HIV/SIDA

SIDA este o boala  infectioasa produsa de virusul numit HIV (Virusul Imunodeficientei Umane). Acest virus face parte din familia retrovirusurilor, numite astfel dupa enzima prezenta in aceste virusuri, numita transcriptaza inversa, ce distruge o parte din globulele albe (leucocite), limfocite T4 (sau CD4), care constituie elementele de baza ale apararii organismului impotriva infectiilor.

Distrugerea creata de catre HIV determina o deficienta a sistemului imunitar, iar in aceste conditii organismul devine vulnerabil in fata agentilor patogeni care il pot imbolnavi.

Conform datelor statistice, pe glob, în 2019 trăiau cu HIV 38 de milioane  de persoane, inclusiv 36,2 milioane adulți și 1,8 milioane copii. 

Cazurile noi de infecție cu HIV   s-au redus de la 2,7 milioane în 2000 la 1,7 milioane în 2019, iar decesele determinate de SIDA de la 1,4 milioane la 690 mii.

Au accesat tratamentul antiretroviral 25,3 milioane de persoane care trăiau cu HIV comparativ cu 7,7 milioane în 2010.

În RM la 01.01.2020 au fost înregistrate 13706 cazuri de infecție cu HIV.

Conform unui sondaj sociologic, unii dintre respondenți nici nu cunosc căile prin care se transmite această infecție, motiv de a judeca greșit persoanele infectate. Sociologii spun, că dacă societatea ar fi mai tolerantă față de aceste persoane seropozitive, aceștia ar fi mai sinceri să-și divulge informațiile despre boală, iar viteza de infectare în lume s-ar înjumătăți. Astfel, problema HIV SIDA nu este doar a celor infectați, ci a tuturor", se mai spune în reportaj.

Populația cheie cu nivel ridicat de concentrație epidemica și  care este sub supraveghere și monitorizare permanentă:

persoane utilizatoare de droguri injectabile
lucrători ai sexului
bărbați care fac sex cu bărbați
Etapele de parcurgerii a infecției HIV:

Infectarea- rar pot apărea simptome: febră, dureri de cap, gît, diaree, cu durata de la 12-15 zile și pot sa dispară fără a fi tratate;

Perioada asimptomatică- organismul începe să producă anticorpi în cantități mari, 10-12 zile de la infectare  și este distrusă o mare parte din viruși, iata de ce simptomele pot sa dispară pe neașteptate;

Apariția simptomelor-  după infectarea cu HIV, infecția se dezvoltă de la 2-15 ani, perioadă în care persoana se simte perfect sănătoasă. Pe parcursul acestei perioade apar diferite simptome ca: febra, marirea ganglionilor limfatici, transpitații nocturne, tuse, oboseală, scăderea bruscă a greutății;

Boala SIDA- stadiul final al infecției, distrugerea sistemului imunitar

      Principalele căi de transmitere a virusului HIV:

Contactul sexual neprotejat (vaginal, anal sau oral) prin intermediul secretiilor genitale ale partenerilor.
Utilizarea necorespunzatoare a echipamentelor si a procedurilor medicale:
     folosirea de ace si/sau seringi nesterile/ instrument medical ce    

     produce sangerarea sau alte obiecte taioase,transfuzii sau alte   

     produse biologice necontrolate pentru HIV.

Virusul HIV se poate transmite de la mama la fat in timpul nasterii sau dupa nastere prin alaptare.
Acțiuni, care nu sînt periculoase și nu prezintă infectarea cu virusul HIV.

Atingerea, strîngerea mâinii
Purtarea îmbrăcămintei, care aparține unei persoane cu HIV
Locuirea în aceeași cameră cu o persoană infectată cu HIV
Grija de un copil al cărui părinte este infectat cu HIV
Înotul în același bazin cu o persoană seropozitivă
Călătoria în același mijloc de transport cu persoane HIV pozitive
Strănutul și tusea unei persoane seropozitive
Utilizarea în comun a acelorași tacâmuri
Înțepătura de țînțar
Acordarea primului ajutor, dacă nu are contact direct cu sângele
Folosirea aceluiași WC
Masturbarea
Fanteziile erotice, discuțiile
Metode de prevenire a transmiterii sexuale a infecției HIV:

Abstinența, amânarea debutului sexual
Practicile sexuale nonpenetrante, adică mângâierile, atingerile intime..
Întreținerea relațiilor sexuale cu o singură persoană
Practicarea sexului protejat cu utilizarea corectă și  permanentă a prezervativului (protecție HIV/SIDA, ITS, sarcina nedorită)
Este bine să vă informați și să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră!

Diabetul este o boală cronică care apare atunci când pancreasul nu mai este capabil să producă insulină sau când organismul nu are capacitatea de a utiliza insulina pe care o produce și nivelul glucozei («zahărului») din sânge (glicemia) creşte peste normal.

Există trei tipuri principale de diabet:

Diabetul de tip 1 este numit diabet cu debut juvenil. De obicei este cauzat de o reacție autoimună în care sistemul de apărare al organismului atacă celulele care produc insulină. Persoanele cu diabet zaharat tip 1 produc foarte puțină insulină sau insuficientă. Boala poate afecta persoane de orice vârstă, dar de obicei se dezvoltă la copii sau adulți tineri.

Diabetul de tip 2 obișnuit să fie numit diabet non-insulino-dependent sau diabet cu debut la adulți reprezintă cel puțin 90% din toate cazurile de diabet. Se caracterizează prin rezistență la insulină și deficiență relativă de insulină, care pot fi prezente unul sau ambele în momentul diagnosticării diabetului.

Diabetul gestațional este o formă de diabet care constă în nivelul ridicat de glucoză în sânge în timpul sarcinii.

Semne și simptome

De multe ori, diabetul zaharat nu este depistat din fază incipientă, din cauza lipsei simptomelor. Creșterea nivelului de glucoză din sânge are loc lent, astfel că nu determină manifestări decât după un timp. Printre simptomele diabetului zaharat se numără:

sete;

urinare în cantitate mai mare decât de obicei (poliurie);

apetit culinar ridicat (polifagie);

oboseală.

În timp, odată cu evoluția bolii, simptomele se pot extinde și la nivelul altor sisteme, organe sau părți ale corpului:

vedere încețoșată;

furnicături sau amorțeală a membrelor;

infecții ale pielii;

infecții ale tractului urinar.

Factorii de risc:

Istoricul familial

Excesul ponderal

Hipertensiunea

Istoricul de diabet gestațional

Vîrsta

Măsurile de prevenire și profilaxie a diabetului

Măsurile de profilaxie a diabetului sunt direcționate spre 2 obiective principale: reducerea factorilor de risc și evitarea declanșării bolii, și alt obiectiv - evitarea complicaţiilor bolii și a decesului prematur (profilaxia primară și secundară).

Gestionarea diabetului

Diabetul este o boală cronică, progresivă, dar persoanele cu diabet pot trăi o viață lungă și sănătoasă cu un bun management al diabetului. Aceasta include gestionarea nu numai a glicemiei, dar și a factorilor de risc pentru complicații, cum ar fi tensiunea arterială ridicată și nivelul colesterolului ridicat. Acestea pot fi gestionate cu o alimentație sănătoasă, activitate fizică regulată și utilizarea corectă a medicamentelor, așa cum este prescris de un medic. Persoanele cu diabet necesită acces la asistență medicală regulată și organizată, oferită de o echipă de specialiști calificați.

Prevenirea complicațiilor asociate diabetului:

1.   Verificați periodic nivelul glicemiei

2.  Stabiliți-vă un plan de viață sănătoasa:

3.Aveti grija de greutatea dvs.

4. Controlați-vă periodic tensiunea arteriala si nivelul grăsimilor din sânge

5.Consultati-va periodic medicul  diabetolog si cardiolog

 Ce trebuie să cunoști despre COVID-19 dacă ai diabet zaharat

Persoanele cu diabet zaharat sunt mai predispuse la infectarea de COVID-19?

Persoanele cu diabet zaharat sunt mai predispuse la îmbolnăvirea gravă de  COVID-19 comparativ cu cele care nu au diabet

Cu regret, persoanele cu diabet zaharat care se îmbolnăvesc de COVID-19 au un risc mai mare de deces comparativ cu cele fără diabet.

Dacă sufăr de diabet zaharat, ce trebuie să fac pentru a evita îmbolnăvirea de COVID-19?
- Spălați-vă frecvent pe mâini, evitați atingerea feței cu mâinile;

Evitați contactul cu persoanele bolnave;

Evitați vizitele familiei și a prietenilor care ar putea fi bolnavi;

Stați întotdeauna la o distanță de cel puțin 3 metri de la orice altă persoană atunci când sunteți în afara casei;

Minimizați și, dacă este posibil, evitați complet să mergeți în locurile aglomerate, precum magazinele, supermarketurile, farmaciile ș.a. Când este posibil, apelați la un prieten sau la o rudă care este sănătoasă să vă aprovizioneze cu cele necesare;

Purtați  mască de protecție atunci când trebuie să plecați în zone aglomerate.

3. Ce ar trebui să fac dacă nu mă simt bine?

Ar trebui să apelați imediat la medic;

 4. Trebuie să cunosc ceva în plus despre medicamentele pe care le administrez zilnic, în contextul  pandemiei COVID-19?

Nu începeți și nu stopați administrarea a nici unui medicament fără a vă consulta cu medicul Dumneavoastră;

Cel mai important lucru e să administrați medicamentele prescrise în mod regulat și să vă mențineți glicemia  sub control;

Asigurați-vă că nu rămâneți fără medicamentul Dumneavoastră;

La moment nu există dovezi care să ateste că medicamentele pe care le administrați zilnic trebuie oprite dacă vă infectați de COVID-19.

Găsiți lucruri care vă ajută să vă relaxați, cum ar fi lectura, muzica sau mersul pe jos. Dacă simptomele devin prea grave, sau dacă experimentați o stare de anxietate sau depresie, apelați pentru ajutor: sunați prietenii, membrii familiei sau medicul Dumneavoastră.

Aveți grijă de sănătatea Dvs.!

Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia din noi să avem grijă de cei care sunt copleșiți emoțional, să nu fim indiferenți și să-i încurajăm să solicite ajutor și  să-și povestească povestea în felul lor și în propriul lor ritm. Un cuvânt de susținere și ascultare într-o manieră fără judecată poate preveni faptele necugetate.

        În Republica Moldova se sinucid circa 500 de persoane în fiecare an. Zilnic un om din țara noastră încearcă să pună capăt vieții sale, dar este salvat. Fie că au probleme reale sau doar emoționale, acești oameni caută soluții, iar dacă nu le găsesc - recurg la suicid.

       Sinuciderea este o reacție tragică la situații de viață percepute stresante și presupune recurgerea la un comportament de autoanihilare ca soluție la o problemă subiectivă cu care se confruntă o persoană la un moment dat. Actul de suicid concentrează în el un univers de sentimente umane de la frustrare, gelozie, ură, lezarea demnităţii, pasiune morbidă și până la violenţă proiectată împotriva propriului eu.

       Sinuciderea este o boală asociată, la rândul ei, cu afecțiuni psihice precum depresia, schizofrenia, tulburarea bipolară, dependența de alcool și alte substanțe.

Există o diversitate a formelor de suicid, dintre care amintim:

Sinuciderea maniacală – se datorează halucinaţiilor sau concepţiilor delirante. Bolnavul se omoară pentru a scăpa de un pericol sau de o rușine imaginară. Halucinaţia apare brusc, la fel și tentativa de sinucidere, iar dacă în clipa următoare încercarea a eșuat, ea nu mai este reluată, cel puţin pentru moment.

Sinuciderea melancolică – este legată de o stare generală exagerată de depresie și tristeţe, care-l determină pe bolnav să nu mai aprecieze relaţiile sale cu oamenii și lucrurile din jur. Viaţa este văzută în negru și i se pare plictisitoare și dureroasă. Acești bolnavi sunt foarte perseverenţi în ţelul urmărit.

Sinuciderea obsesivă – nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzată doar de ideea fixă de a muri.

Sinuciderea impulsivă sau automată – este la fel de nemotivată ca și cea obsesivă, dar ea apare brusc și bolnavul nu-i poate rezista.

Sinuciderea altruistă este un tip de sinucidere contrastant cu precedentul și provine din faptul că societatea ţine omul prea dependent de ea. Termenul “altruism” exprimă starea în care Eul nu-și aparţine deloc sie însuși, în care se confundă cu altceva din exteriorul său.

Ce-i determină pe oameni să-și pună capăt zilelor și cum ajung la această acțiune?

   Sinuciderea nu este un lucru ce se întâmplă peste noapte. Există mai multe faze de suicid, din punct de vedere al științei se numesc astfel: suicidația sau faza de incubație, e momentul când apare idea; suicidacția – faza de trecere de la idee la decizie, când persoana este hotărâtă să acționeze și ultima fază este traumatizarea – când persoana pune în practică modalitățile autodistructive. Unii aleg intoxicația cu medicamente, sau alte substanțe (caracteristice mai mult pentru femei), alții strangulare, aruncarea de la înălțime, traume fizice (caracteristice bărbaților). În cazul suicidului reușit, persoana a avut cel puțin o tentativă anterior.

Semnele care prevestesc cel mai adesea suicidul sunt:

Discuţiile și afirmațiile despre sinucidere – „o să mă omor”, “ îmi doresc să mor”, “îmi doresc să nu mă fi născut”, “nu voi mai fi o problemă mult timp” sau “ dacă mi se întâmplă ceva, vreau să ştii că…”;

Obţinerea mijloacelor pentru a se sinucide – cumpărarea unui pistol sau stocarea medicamentelor;

Retragerea din viaţa socială şi dorinţa de a fi lăsat singur;

Pierderea interesului pentru activităţile zilnice;

Neglijarea aspectului personal;

Pierderea interesului faţă de muncă, şcoală sau societate;

Schimbările de dispoziţie – spre exemplu, senzația de euforie într-o zi şi descurajare accentuată în ziua următoare;

Preocuparea faţă de moarte sau violenţă;

Sentimentul că este într-o situaţie fără scăpare sau fără speranţă;

Creşterea consumului de alcool sau droguri;

Modificarea rutinei zilnice, inclusiv obiceiurile legate de alimentaţie sau somn;

Persoana face lucruri riscante sau autodistructive, precum consumul de droguri sau conducerea nesăbuită a maşinii;

Oferirea lucrurilor personale sau rezolvarea problemelor legate de serviciu atunci când nu există niciun motiv pentru care aceste lucruri să fie făcute;

Persoana îşi ia rămas bun ca şi cum este ultima dată când vede persoanele respective;

       Problemele cu care se confruntă o persoană pot fi interpretate ca depășind propriile resurse de a le face față. Astfel, suicidul apare ca reacție la lipsa perspectivei unei schimbări sau la încercările eșuate de a rezolva problema (sau care sunt percepute ca eșecuri).

Există o serie de factori de vulnerabilitate care pot predispune o persoană la suicid:

Factori socio-economici – șomaj, faliment, pierderea statutului, tendința de marginalizare, excluderea dintr-un grup etc.

Factori somatici – rată crescută în fazele finale ale unor boli incurabile (infecția cu HIV, durerile cornice,Covid-19;

Factori ereditari – ereditatea are o influență între 30-50% în cazul sinuciderilor, deși este incert dacă genetica își aduce aportul la tulburările psihice care stau la baza actului sau la sinuciderea în sine (o rudă de gradul I care s-a sinucis crește cu până la șase ori probabilitatea unei persoane de a se sinucide);

Factori psihologici – depresia, tulburarea bipolară, alcoolismul sau abuzul de substanțe, schizofrenia, tulburările de personalitate, tulburările de anxietate, tulburările de stres post-traumatic și delirul.

       Pentru persoanele cu tentative de suicid sunt importante cuvintele și acțiunile altora. Deseori ei descriu că nu doreau să moară, ci vroiau ca cineva să intervină și să-i oprească. Mulți spun că au căutat în mod activ pe cineva care să le simtă disperarea și să-i întrebe dacă sunt în regulă. O susținere din partea unui membru apropiat al familiei, al unui prieten sau chiar al unui om absolut străin, poate opri tragedia, poate schimba cursul vieții persoanei vulnerabile deci  „Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului”

Săptămâna Mondială a Alăptării 1-7 august 2020 cu genericul „Susținem părinții, facilităm alăptarea”

Săptămâna Mondială a Alăptării  (SMA) este celebrată în fiecare an în perioada 1-7 august în mai mult de 175 de ţări ale lumi, pentru a încuraja alăptarea şi pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a copiilor din întreaga lume. 

Sloganul și tema SMA din anul curent este: „Susținem părinții, facilităm alăptarea”, scopul fiind, mobilizarea globală pentru susținerea și promovarea alăptatului ca un factor cheie pentru asigurarea sănătății și bunăstării populației pe tot parcursul vieții.

Alăptarea este cea mai bună modalitate de a oferi nou născuţilor hrana necesară pentru creştere şi dezvoltare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă a copilului până la 6 luni şi continuarea alăptării cu introducerea treptată a alimentaţiei complimentare până la doi ani şi mai mult.

inițierea precoce a alăptării în termen de o oră de la naștere;
alăptarea exclusivă pentru primele 6 luni de viață;
alăptarea ar trebui să fie "la cerere" 
Mamele și familiile trebuie să fie sprijinite în alăptarea optimă a copiilor. Acțiunile care ajută la protejarea, promovarea și susținerea alăptării includ:

Adoptarea unor politici precum "Convenția privind protecția maternității" a Organizației Internaționale a Muncii și "Recomandarea nr. 191" , care completează "Convenția" sugerând o durată mai mare a concediului pentru îngrijirea copilului;
Adoptarea "Codului internațional de comercializare a înlocuitorilor de lapte matern" și a rezoluțiilor relevante ale Adunării Mondiale a Sănătății;
Punerea în aplicare a celor "Zece pași pentru alăptarea reușită" specificată în Inițiativa spitalelor pentru copii, inclusiv:
Contactul piele-piele între mamă și copil imediat după naștere și inițierea alăptării în prima oră de viață;
Alăptarea la cerere (adică, ori de câte ori copilul dorește, zi și noapte);
Alăptarea exclusivă - fără a oferi copiilor alimente sau băuturi suplimentare, chiar apă, cu excepția cazului în care este necesar din punct de vedere medical;
Furnizarea de servicii de sănătate de susținere cu consiliere pentru alăptarea copilului în timpul tuturor contactelor cu îngrijitorii/părinții copiilor (în timpul vizitelor pentru examinări antenatale și postnatale, vizitelor în caz de boală sau pentru imunizare, etc.).
Implicarea comunității, inclusiv grupuri de sprijin pentru mame cu activități de promovare și educație pentru sănătate în comunitate.
OMS recomandă tuturor persoanelor care trăiesc cu HIV, inclusiv femeilor însărcinate și mamelor care-și alăptează copii – să primească tratament ARV şi să urmeze recomandările pentru alimentaţia sugarilor.

      În contextul promovării alăptării și reducerea bolilor condiționate de nutriția copilului, Organizația Mondială a Sănătății și statele membre au aprobat obiectivele globale pentru îmbunătățirea nutriției materne, a sugarilor și copiilor mici, și se angajează să monitorizeze progresul. Obiectivele sunt vitale pentru identificarea domeniilor prioritare de acțiune și catalizarea schimbărilor globale.
Obiectivul global este: ”Creșterea ratei alăptării exclusive în primele 6 luni la cel puțin 50%”
Pentru realizarea obiective menționate este necesar de efortul consolidat al tuturor membrilor societății. Organizația Mondială a Sănătății recomandă țărilor implementarea acțiunilor de promovarea, susținere și încurajare a femeilor, pentru a spori rata de alăptare.

Sfaturi pentru mamele care alăptează:

Alăptatul trebuie pregătit încă de la începutul sarcinii. Astfel, în primele luni de sarcină este de preferat renunţarea la sutien. Sânii trebuie spălaţi zilnic cu apă, fără săpun.
În ultimele săptămâni de sarcină, laptele este deja format, şi este nevoie de stimularea zilnică a mamelonului, pentru a stimula canalele galactofore.
Pentru o secreţie lactată optimă, mama trebuie să fie relaxată, să aibă un climat familial adecvat, să dorească să alăpteze.
După naştere copilul trebuie pus la sânul mamei cât mai repede posibil, chiar în primele 30 de minute, cel târziu la 4-6 ore.
Între alăptări nu se dă nici ceai, nici alt fel de lapte. Se evită şi folosirea suzetei;
NU se stabilesc ore fixe pentru alăptat. Acesta trebuie să fie iniţiat LA CERERE! În prima lună se formează un program conform personalităţii copilului dumneavoastră;
 La fiecare alăptare trebuie să fie alternarea din ambii sâni. Se suge dintr-un sân până se goleşte, apoi se trece la celălalt sân până se satură copilul. La suptul următor, se începe cu al doilea sân, în care a rămas lapte;
În timpul alăptării, greutatea sânilor creşte prin lapte, de aceea se recomandă purtarea unor sutiene mai largi, cu bretele neelastice, pentru evitarea întinderii sânilor;
Sânii se spală numai cu apă fiartă şi răcită. Săpunul, antisepticele şi alcoolul sunt interzise;
Alimentaţia mamei trebuie să fie una echilibrată cantitativ şi calitativ cu un plus caloric de 500 kcal/zi faţă de raţia obişnuită a mamei;
 Nu se recomandă diete de slăbire. Alimente care trebuie evitate în timpul alăptării, deoarece dau alergii, sunt: căpşunile, pepenele galben, fragii. Alimente care nu se consumă în cantităţi mari, deoarece dau un miros şi un gust neplăcut laptelui de mamă sunt: conopida, fasolea, usturoiul. Alimente dăunătoare: prăjeli, conservanţi, afumături, mezeluri, băuturi acide sau foarte dulci, excesul de sare;
Majoritatea medicamentelor luate de mama care alăptează trec în laptele matern în cantităţi foarte mici - aproximativ 1% din doza administrată, deci în marea majoritate a cazurilor, mamele nu trebuie să întrerupă alăptarea pentru a-şi lua medicaţia;
 Se interzic categoric fumatul, consumul de alcool şi cofeină, deoarece eliminate prin lapte în cantităţi mari au efecte nocive asupra sănătății copilului.
10 beneficii ale alimentației la sân pentru copil

Asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată.
Protejează copilul de infecţii microbiene, virotice şi fungice şi reduce severitatea desfăşurării lor.
Este uşor digerabil, are temperatură optimă, este steril.
Reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei la prematuri.
Reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi tip II (mai ales alăptarea exclusivă timp de 6 luni).
Reduce riscul obezităţii şi al hipercolesterolemiei,  previne malnutriţia, reduce riscul anemiei feriprive.
Reduce riscul dezvoltării limfomului, leucemiei, bolii Hodgkin, ale bolilor intestinale cronice (boala Crohn, colita ulceroasă, celiachie) în copilărie şi a bolilor cardio-vasculare din perioada de adult.
Reduce riscul morţii subite, al alergiei şi al astmului bronşic dacă alăptarea durează cel puţin 4 luni.
Favorizează dezvoltarea muşchilor feţei, a dentiţiei şi a vorbirii, asigură o dezvoltare cerebrală, cognitivă şi vizuală optimă.
Interdependenţa reciprocă prin alăptare, a mamei şi copilului, fundamentează legătura mamă - copil şi reduce tulburările emoţionale şi de adaptare a copilului în adolescenţă.

Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a ficatului, care constă în distrugerea celulelor hepatice și care poate duce în timp la apariția cirozei sau a cancerului hepatic. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că hepatita virală afectează 400 de milioane de persoane la nivel global și, având în vedere dimensiunea epidemiei, oricine și oricând poate fi în pericol. În același timp, se estimează că aproximativ 95% dintre persoanele cu hepatită nu sunt conștiente de infecția lor. Prin realizarea testării la marcheri hepatitelor virale, persoana infectată poate fi diagnosticată. Vicedirectorul de la Centrul Național de Sănătate Publică (CNSP), pe domeniul prevenirea şi controlul bolilor transmisibile, Nicolae Furtună, a relatat pentru Suntparinte.md că hepatitele virale sunt de mai multe tipuri (A, B, C, D, E, F, G), fiecare cu specific aparte. Cele mai întâlnite simptome ale hepatitei virale sunt: oboseală; anxietate; senzație de greutate; dureri în abdomen în partea dreaptă; pierderea poftei de mâncare; îngălbenirea sclerei (partea albă a ochiului) și a pielii; greață și vomă; urină brună etc. Mâinile murdare – o cale de transmitere a hepatitei A  Pentru hepatitele virale A și E, mecanismul de transmitere este fecal-oral: prin intermediul mâinilor murdare, al alimentelor și apei contaminate. Hepatita A mai este numită boala „mâinilor murdare”. În prezent sunt recunoscute cel puțin 3 căi de transmitere: hidrică (prin apa contaminată), habituală (prin veselă, jucării sau obiecte individuale) și alimentară (fructe și legume nespălate). „Hepatita A nu se cronicizează, este o boală a copilăriei, deși observăm că în ultimul timp această boală este întâlnită inclusiv la adolescenți și adulții tineri. Virusul hepatitei A nu provoacă cronicizare, adică evoluează cu vindecare completă. Persoanele care au avut hepatită virală A nu vor mai contracta virusul a doua oară”, a menționat Nicolae Furtună. În cazul hepatitelor virale B, C, D, F și G, mecanismul de transmitere este de tip parenteral (contactul cu fluidele biologice infectate – sângele, lichidul seminal, lichidul vaginal etc.). Hepatita B se transmite în urma contactului cu sânge sau fluide provenind de la o persoană bolnavă, precum și de la mamă la copil în momentul nașterii. Hepatita C se transmite, în principal, prin contactul cu sângele infestat și, în cazuri foarte rare, prin contact sexual sau la naștere.

Hepatitele virale A și E pot fi prevenite prin: respectarea igienei personale (spălarea mâinilor înainte de luarea mesei și după folosirea WC-ului); consumul de apă din surse sigure. Dacă nu cunoașteți despre calitatea apei, fierbeți apa înainte de a o consuma sau folosi la prepararea bucatelor. Se recomandă, de asemenea, folosirea apei îmbuteliate; păstrarea curățeniei în gospodărie, spălarea și dezinfectarea jucăriilor, curățarea și dezinfectarea fântânilor; folosirea individuală a obiectelor de igienă personală; vaccinarea contra hepatitei virale A (vaccinul este administrat opțional și după indicațiile epidemiologice). Hepatitele virale B, C, D și G pot fi prevenite prin: imunizarea împotriva hepatitei B (vaccinarea este accesibilă, gratuită și inclusă în Programul Național de Imunizări; copiii sunt vaccinați în primele 24 de ore, la 2 luni, 4 luni și 6 luni); reducerea riscului transmiterii sexuale (prin abstinenţă, fidelitate unui singur partener şi sex protejat); vigilenţă în timpul efectuării manichiurii, pedichiurii, tatuajului, piercing-ului. Astăzi este marcată Ziua Mondială a Hepatitei.

 În acest an, genericul evenimentului este „Testează, Tratează Hepatita”.